Dacă vrei să răsplătești, DONEAZĂ! »
Argument
Pocăința este „cheia gustării” din dulceața Liturghiei
Sfânta Liturghie, așa cum o cunoaștem nu este un simplu ritual la care participăm în duminici, sărbători sau chiar zilnic. Mai mult decât un ritual, Liturghia conține concentrat rădăcinile și temeiurile unei adânci mulțumiri pentru Darul minunat la Vieții.
De aceea, nu doar simpla recitare a formulelor Liturghiei ne pune în stare de mulțumire, nici numai dacă ascultăm cele zise sau cântate, ci cunoașterea și înțelegerea mai largă și mai consistentă a ceea ce stă în spatele cuvintelor. Ceea ce rostim, cântăm sau ascultăm are rolul doar de a ne conecta la înțelesuri mai adânci, la un întreg fond de cunoaştere de noi înşine, de viața pe care o trăim, de Dumnezeu, ca Cel ce ne-a adus în această Viață și așteaptă să ne bucurăm împreună de ea.
Prin urmare, Sfânta Liturghie este toată TAINA VIEȚII care, pentru a o celebra, trebuie înțeleasă în toată adâncimea ei. Înțelegând și integrându-ne în TAINA VIEȚII creștem treptat în vârstele vieții spirituale deodată cu ale celei biologice. Este Viața primită de noi în DAR de la Dumnezeu și pe care se cuvine să o deslușim împreună cu El.
A (ne) desluși astfel Viața ne așează în stare de MULȚUMIRE recunoscătoare adică în stare de Liturghisire continuă. Cu alte cuvinte, ne integrăm pas cu pas în TAINA Liturghiei, în lățimea, lungimea și adâncimea ei (..), trăindu-ne Darul Vieții ca pe o permanentă creștere, uimire și bucurie.
Încercăm prin acest curs, să oferim câteva repere / pretexte care, fără îndoială, au nevoie de o preluare și prelucrare personală, dar și de o cercare (facere) comunitară.
Cuprinsul cursului:
Modulul I
TIPOLOGII BIBLICE ALE SFINTE LIURGHII
- Terminologie & Motto: Celebrarea Vieții ca Dar = Liturghia = Mulțumire pentru darul Vieții;
- Facerea lumii – începutul Liturghiei: Fiul mulțumește Tatălui zidind lumea; Adam și Eva liturghisesc în Rai la Pomul Vieții; căderea omului şi dorul după Noul Adam şi Noua Evă;
- Cain și Abel – uciderea vieții sau începutul Liturghiei sângeroase; Abel chipul lui Hristos jertfit; Cain și începutul genealogiei păcatului în lume.
- Noe – salvarea vieții prin prezervare: corabia / Templu-Biserică – spațiu sacru al Liturghiei (viața se recâștigă, se reînvață, se păstrează în Biserica lui Hristos); Liturghia ca enclavă calitativă a prezervării vieții (a Înveșnicirii);
- Avram și Isaac – Legământul desăvâșirii vieții prin iubirea până la moarte / jertfa totală: Chipul Fiului dat spre moarte pentru înnoirea vieții în dragoste totală.
-
Patriarhii: Liturghia Vieţii coborâtă în mormânt şi mormântul dătător de Viaţă.
-
Iacob: Omul care biruie pe Dumnezeu, Cel ce se lasă biruit;
-
Iosif: Chipul lui Hristos care nu se lasă biruit de păcat;
-
Moise: Omul care ţine locul lui Dumnezeu pe pământ.
-
Mielul Pascal – simbolul vizibil al jertfei lui Hristos; Numele codificat al lui Mesia; Sângele Mielului – purificarea lumii;
-
Mana din pustie – nevoia hranei cerești; Simbolul Euharistiei; Trupul și Sângele lui Hristos – noua Mană a Bisericii;
- Profeții – Proscomidia Liturghiei Vieții;
- Isaia – Evanghelistul liturghisitor; Miheia și Casa pâinii; Iezechia și Slava Domnului; Daniil și Fiul Omului; Maleahi – Ultimul Cuvânt și Tăcerea lui Dumnezeu.
- Liturghia profetică și Profetismul continuu al Liturghiei.
- Naşterea lui Hristos: Înnoirea lumii printr-o nouă Liturghiei; Pântecul coacerii bobului euharistic; punctul culminant al Liturghiei divino-umane;
- Liturghia – Taina Nașterii: lui Dumnezeu în lume și a omului în Dumnezeu;
- Betleem/Casa Pâinii: Hristos se face Hrană în Casa Pâinii; Pâinea Vieții se coace în Pântecul Fecioarei – Biserica; Liturghia – Hrana cea spre ființare veșnică.
- Cina cea de Taină, Răstignirea și Învierea – Temelia Liturghiei Bisericii; Unirea totală cu Hristos în Cuvânt, în gest, în carne și sânge. Iubirea mai tare ca moartea;
- Iisus: Noul Templu, Noul Miel, Noul Preot, Noul Rege (mort și înviat). Lucrările lui Hristos sunt acte care arată că puterea iubirii este mai mare decât iubirea de putere.
Modulul II
TEME PATRISTICE ALE SFINTEI LITURGHII
- Prima Liturghie nesângeroasă: Iisus spre Emaus; inima aprinsă de Cuvânt; Ascunderea tainică a lui Hristos în noi prin Pâinea Frântă;
- Apocalipsa: Liturghia fără de sfârşit.
- Liturghia cosmică: Toate făpturile îndeplindu-și legea firii săvârșesc o liturghie cosmică neîntreruptă. Omul care revine în firesc devine ființă liturghisitoare;
Curs festiv la sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul)
Curs festiv la „Arătarea Domnului” (Botezul în Iordan)
Cursul 8
- Hristos si Maica Domnului: Modele neclintite ale Liturghiei Vietii – Liturghia Iubirii in continua desfasurare
- Liturghia- o singură Împărăţie cu un singur Împărat mort şi Înviat: tema apostolică şi patristică a propovăduirii; Tema principală a Liturghiei Bisericii;
- Sfânta Liturghie (Sf. Euharistie) centrul cultului în Ortodoxie: Dezvoltarea cultului în jurul Sfintei Liturghii;
- Liturghia – Trupul comun al Tainelor Bisericii: plineşte şi desăvârșește toate lucrările sfințitoare ale Bisericii; Legătura Sfinelor Taine cu dumnezeiasca Liturghie; Toate ierurgiile, Postul, pomenirile, faptele bune, etc se împlinesc în Liturghie.
- Liturghia cu / fără împărtășire: O singură liturghie în zi, la un singur altar, cu o singură împărtășire – nici mai mult nici mai puțin.
- Liturghia ca nuntă: Unirea mistică a sufletului cu Hristos; Unirea cu Hristos în Cuvânt şi în carnea şi sângele nostru;
- Liturghia – Teologia aplicată / în manifestare; Teologia – Liturghia (Vieții) bine identificată și numită
- Structura Teologică a liturghiei – Cuvântul invocat, Cuvântul comunicat și Cuvântul cuminecat
- A fi stare / condiție liturghisitoare.
- Prezentul continuu al Liturghiei: în Liturghie toți suntem contemporani cu toți; Văzut şi Nevăzut în Liturghie; Coborârea la iad pe fundalul Liturghiei;
- Eu – Tu și Noi-ul Liturghiei: nevoia refacerii / trăirii comunitare; Refacerea ipostatică și comunitară prin Liturghie = A trăi toți ca UNUL, ca un singur Adam;
Modulul III
MICĂ ISTORIE TEOLOGICĂ A SFINTEI LITURGHII
- Scurtă istorie teologică a Sfintei Liturghii (partea I)
- De la Cina cea de Taină la Sfânta Liturghie:
- Liturghia Apostolică
- Liturghia începuturilor (secolele II-III)
- Începutul Liturghiei Bizantine (secolul IV)
- Scurta istorie teologică a Sfintei Liturghii (partea a doua), secolele V-
- Principalele tipologii ale anaforalelor euharistice;
- Faza imperiala a Liturghiei bizantine;
- Fixarea celor 3 (4) modele ale Liturghiei Bisericii;
- Scurta istorie teologică a Sfintei Liturghii (partea a lll- a)
- Parcursul teologic al Comentariilor la Sfânta Liturghie, sec. V-XV;
Sesiune de întrebări și răspunsuri
- Scurtă istorie teologică a Sfintei Liturghii (partea a IV-a):
- Parcursul teologic al Comentariilor la Sfânta Liturghie (sec. X-XV);
- Tripla standardizare / codificare a Liturghiei în sfârșitul mileniului doi, sec. XVI-XX.
Modulul IV
LITURGHIA CONTEMPORANĂ ÎNTRE CRIZĂ, RITUALISM ȘI NORMALIZARE – MODELUL ROMÂNESC
- Posibile cauze: Lipsa teologiei liturgice; împrumuturile liturgice, comunismul nivelator;
- Clericalizare, ritualism, formalism și formalizare
- Populism, particularism sau privatizarea liturghiilor;
- Liturghia pomelnicocentrică sau prin delegație: Locul și rolul pomenirii în liturghie.
Curs festiv la sărbătoarea „Buna Vestire”
- Multiplicarea / banalizarea liturghiilor;
- Show-ul liturgic sau liturghia de tip market;
- Scufundarea în tăcere a rugăciunilor Liturghiei: un dureros divorţ – o revenire necesară;
- Cum depășm impasurile: unde am ratat acolo şi refacem în Duh.
Modulul V
SCURTĂ INTRODUCERE TEOLOGICĂ ÎN TAINA SFINTEI LITURGHII
- Libertatea – condiție esențială de participare la Sfânta Liturghie: De ce venim? Cum venim? Când venim și ce facem în Sfânta Liturghie;
- Când începe și când se termină Liturghia;
- Valoarea actelor, cuvintelor și gesturilor liturgice: „Cuvintele Liturghiei sunt cuvintele prin care Dumnezeu a zidit lumea” (Pr. Sofronie de la Essex).
- Proscomidia – liturghia tăcută / ascunsă în inima lui Dumnezeu din inima omului
- Liturghia Cuvântului: plămâdirea scripturistică a omului
- Binecuvântarea Împărăției: Vorbeşte Adevăratul Împărat; circuitul neîntrerupt al iubirii divino-umane.
- Psalmii împărăției: migraţia obedniţei în Liturghie; nepotrivirea dintre un ritual de împărtăşire monastică (obedniţa) cu Liturghia în plină desfăşurare;
- Citirile biblice și predica: patru citiri biblice cu patru predici în Liturghia originilor; atenţie la trunchierea pericopelor apostolice şi biblice; nevoia acută de predică ca experienţă născătoare în duh şi renunţarea la cuvântarea religioasă publică.
- Apostolul și Evanghelia
- Predica: nașterea prin cuvânt din aprinderea inimii
- Liturghie stăruitoare / ectenia întreită
- Ectenia celor chemați / concedierea „catehumenilor” și a nehotărâților
- Deschiderea antimisului – invitația iubirii până la moarte
- Liturghia decișilor / hotărâților / credincioșilor
- Heruvicul / pomenirile și tăcerile mistice
- Excurs: Cădirea și spălarea liturgică sau înmiresmarea Vieții mai tare decât duhoarea morții.
- Crezul – conectarea sintetica la Izvorul Credinței.
- Liturghia Mistică / Euharistică
- Tatăl Nostru sau Liturghia pe scurt;
- Împărtășirea clericilor și a credincioșilor, condiția esențială a Liturghiei;
- MULȚUMIREA finală semn al împlinirii Liturghiei prin împărtășire.
Curs final. Concluzii, întrebări, dezbateri.
Extrase din curs